O perioadă caldă la sfârșit de sezon a produs o topire record a calotei glaciare din Groenlanda în această lună, acest episod putând avea un efect însemnat și viitor.

Cu o suprafață de aproximativ 1,7 milioane de kilometri pătrați, calota de gheață din Groenlanda este a doua ca mărime de pe planetă. În fiecare an, din mai până la începutul lunii septembrie, o parte din zăpada și gheața existentă se topește, ca urmare a temperaturilor pozitive.

În acest an, între 1 și 6 septembrie, intensitatea topirii a fost semnificativ mai ridicată decât în medie, afectând o suprafață record, de peste 680 000 de kilometri pătrați de gheață.

Acesta a fost rezultatul unei circulații atmosferice care a adus condiții calde și umede pe calota glaciară începând cu sfârșitul lunii august, temperaturile crescând cu până la 15 grade Celsius în unele zone, comparativ cu valorile atinse din 2020.

Deși topirea calotei este un proces normal în timpul verii, ca urmare a temperaturilor pozitive și a radiației solare, este neobișnuit ca acesta să persiste și toamna, când intensitatea luminii se reduce foarte mult.

Un sezon de topire prelungit întârzie debutul sezonului rece, în care zăpada nouă se acumulează pe suprafața calotei, compensând cel puțin parțial ce s-a topit în timpul verii.

Acest lucru duce la pierderi mai grave pentru calotă, deoarece zăpada proaspătă are un albedou ridicat, și reflectă mai bine căldura și lumina soarelui, spre deosebire de gheața mai întunecată de dedesubt, care absoarbe căldura mai eficient.

Odată ce gheața este expusă, aceasta se încălzește mai rapid și se topește o perioadă mai îndelungată, întârziind astfel tot mai mult debutul sezonului rece, ceea ce duce la o amplificare puternică a intensității topirii și la o restrângere treptată a calotei.