Ciclul apei în natură devine mai rapid ca urmare a schimbărilor climatice, fiind răspunzător pentru producerea mai multor furtuni și ploi puternice.

Cercetările publicate de Institut de Ciencies del Mar din Barcelona au arătat că ciclul apei se accelerează odată cu creșterea temperaturii apei din oceane, conducând la o intensificare a proceselor de evaporare.

Astfel, o cantitate mai mare de apă se evaporă de la suprafața mărilor și oceanelor, determinând precipitații mai bogate.

Cea mai mare parte a acestor precipitații se vor produce tot deasupra oceanelor, dar aproximativ 10% vor cădea sub formă de ploaie deasupra zonelor de uscat, ceea ce ar putea aduce schimbări semnificative în modul de viață al oamenilor din unele regiuni ale globului.

Ciclul apei în natură cuprinde toată apa existentă pe planetă, sub toate formele sale de agregare (solidă, lichidă și gazoasă). Deși este vorba de o cantitate imensă de apă, aceasta este totuși finită. Apa de astăzi a fost cândva în banchize și calote glaciare, în ghețari montani, în mlaștini sau în mări și lacuri dispărute de mult timp.

Ciclul începe cu apa sub formă lichidă, care, pe măsură ce este încălzită de soare, începe să se evapore. Un proces separat, cunoscut sub numele de transpirație, determină ca apa din plante și copaci să ajungă în atmosferă. Împreună, cele două procese poarte numele de evapotranspirație.

Vaporii de apă se ridică în atmosferă și ajung la înălțimi mai mari, unde temperaturile sunt mai scăzute. Aici se răcesc și condensează, formând nori. Atunci când cantitatea de apă condensată în nori este suficient de mare, încep să se producă precipitațiile.

O parte din apa căzută pe suprafața continentelor se întoarce în atmosferă prin evapotranspirație, iar o altă parte este preluată de rețeaua hidrografică, de unde ajunge în cele din urmă tot în mări și oceane, reluând astfel ciclul.

Pe măsură ce acest ciclu devine mai rapid, este posibilă formarea unor furtuni mai intense, precum și producerea unor inundații mai puternice decât în trecut.

De asemenea, am putea asista la o topire mai rapidă a ghețarilor și a calotelor glaciare, concomitent cu o creștere a precipitațiilor sub formă de ploaie în regiunile polare, în timp ce regiunile care primesc precipitații puține vor deveni și mai uscate.