De ce plouă doar în unele regiuni, iar în alte zone e secetă?

În timp ce în unele zone ploile par că nu se mai opresc, în alte regiuni deja e secetă puternică. Printre cauzele acestei situații se numără caracterul local al ploilor din ultima vreme, dar și efectul de feedback între sol și atmosferă.

Distribuția precipitațiilor din această lună ne arată o imagine plină de contraste, atât între provinciile României, cât și la nivel regional și chiar local. În unele zone, cantitățile de apă au depășit 100 și chiar 150 l/mp, în timp ce în altele s-au înregistrat sub 25 l/mp, adică de 4 - 6 ori mai puțin.

În general, vremea a fost secetoasă în jumătatea estică a țării, cu cele mai mari abateri față de medie în partea centrală a Moldovei, și ploioasă în sud-vest și centru. Cu toate acestea, observăm diferențe mari chiar și în cadrul aceleași regiuni.

Vara, principalul mecanism de producere a ploilor este instabilitatea atmosferică. Aceasta se referă la apariția unor diferențe mari de temperatură între aerul aflat în apropierea suprafeței terestre și cel din păturile mai înalte ale atmosferei.

Pământul se încălzește puternic de la soare, iar aerul cald se ridică și, dacă e suficient de umed, condensează. Astfel, apar norii de furtună, care produc averse de ploaie și alte fenomene. Totuși, în lipsa altor factori de natură dinamică, aceste averse tind să cadă pe suprafețe restrânse.

Pe de altă parte, atunci când condițiile atmosferice sunt favorabile, de exemplu înaintea unui front sau după pătrunderea unui aer mai rece doar în altitudine, norii individuali se unesc, formând sisteme de furtuni (numite „sisteme convective”). Acestea pot afecta zone mult mai întinse, de zeci și sute de kilometri.

În ultimele săptămâni, au fost mai multe situații de acest fel, doar că de fiecare dată România a fost mai degrabă la periferia zonei cu favorabilitate mare pentru ploi și furtuni organizate.

Chiar și aerul este forțat să escaladeze munții pentru a-și continua deplasarea dictată de vânt, iar aceste mișcări verticale favorizează formarea furtunilor și intensificarea ploilor. De aceea, nu e deloc surprinzător că în zonele aflate mai aproape de munte plouă mai mult, iar acest efect se vede cel mai bine în perioadele mai uscate.

Harta anomaliilor precipitațiilor arată o limită destul de clară între jumătatea estică a României, afectată de secetă, și regiunile vestice, care au primit mai multe ploi. Această separare continuă și în vestul Ucrainei, dar nu și în statele baltice, sugerând impactul important al Carpaților Orientali (în România) și Păduroși (în Ucraina).

Uneori, apar și situații când modelele de prognoză anticipează ploi în unele regiuni, uneori chiar abundente, dar acestea nu se produc. De obicei, în astfel de zile putem vedea nori negri pe cer, uneori chiar avem impresia că vine ploaia, dar până la urmă nu se întâmplă nimic semnificativ.

Cea mai probabilă explicație este efectul de feedback dintre sol și atmosferă. După cum menționam anterior, norii care aduc ploi de vară se formează doar atunci când aerul e suficient de umed. După o perioadă de secetă, solul este uscat și se evaporă mult mai puțină apă în atmosferă.

Dacă aerul e prea uscat, acești nori se formează mult mai greu sau ating un stadiu incomplet de dezvoltare, după care se disipă. Astfel, seceta se poate autoîntreține, chiar și atunci când ar trebui să fie condiții bune pentru ploaie.

Și reversul e valabil. În zonele în care a plouat abundent, umiditatea este ridicată, iar norii de furtună se formează mai ușor. Prin acest mecanism, este posibil ca în unele locuri să plouă aproape în fiecare zi, chiar și timp de 2 - 3 săptămâni.

Această situație poate continua până când apare o schimbare importantă a condițiilor atmosferice generale: fie prin ploi pe suprafețe extinse, fie, din contra, prin instalarea unui anticiclon sau a unei dorsale de presiune ridicată, urmată de extinderea secetei în teritoriu.