Aprilie 2025, o lună cu extreme climatice la nivel global și european

Aprilie 2025 a fost o lună cu extreme climatice: în timp ce globul a înregistrat a doua cea mai caldă lună aprilie din istorie, sud-estul României și o parte a estului Europei au fost marcate de temperaturi sub media climatologică, potrivit datelor publicate de serviciul european pentru schimbări climatice Copernicus (C3S).

Potrivit Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S), aprilie 2025 a fost a doua cea mai caldă lună aprilie la nivel global, cu o temperatură medie a aerului la suprafață de 14,96°C, depășind cu 0,60°C media perioadei 1991–2020 și cu 1,51°C nivelul preindustrial (1850–1900) .

În Europa, temperatura medie a fost de 9,38°C, cu 1,01°C peste media climatologică 1991–2020, ceea ce plasează aprilie 2025 pe locul șase în topul celor mai calde luni aprilie înregistrate pe continent .

Cu toate acestea, distribuția temperaturilor a fost inegală. Temperaturile au fost cu mult peste medie în estul Europei, vestul Rusiei, Kazahstan și Norvegia. În contrast, sud-estul României, alături de estul Bulgariei, Turcia, Crimeea și nordul Fennoscandiei, au înregistrat temperaturi sub media climatologică, cu abateri negative de temperatură față de perioada de referință 1991–2020 .

În aprilie 2025, multe zone din Europa Centrală, Marea Britanie, sudul Fennoscandiei și părți din Europa de Est au experimentat condiții mai uscate decât media, în timp ce sudul Europei, nordul Norvegiei, sudul Finlandei și părți din vestul Rusiei au înregistrat precipitații peste medie .

Pentru România, luna aprilie a însemnat o răcire temporară după un început de an dominat de temperaturi peste normal. Iarna 2024–2025 a fost una dintre cele mai calde din ultimele decenii, cu ianuarie 2025 marcând o anomalie termică pozitivă de peste 4°C. Astfel, aprilie aduce o inversare temporară a tendinței, dar nu semnalează o schimbare de fond în direcția evoluției climatice.

Aprilie 2025 confirmă ceea ce climatologii susțin de ani de zile: încălzirea globală nu înseamnă o creștere liniară și uniformă a temperaturii peste tot. Dimpotrivă, în timp ce unele regiuni se confruntă cu episoade de căldură extremă, altele pot experimenta răciri bruște, secetă sau inundații.

Pentru Europa de Est și România, astfel de variații subliniază importanța continuării monitorizării climatice și adaptării politicilor publice la o realitate în care „normalul” climatic devine tot mai greu de definit.