Ploaia anuală de stele căzătoare Perseide atinge apogeul în noaptea de 12 spre 13 august.

Perseidele apar în fiecare an în perioada în care planeta noastră trece prin praful lăsat de cometa 109P/Swift-Tuttle. Cometa a fost observată ultima dată în toamna și iarna anului 1992, dar se va întoarce în apropierea Pământului abia în anul 2126.

Denumirea „Perseide” provine de la constelația din care par să „zboare” acestea. Constelația Perseu poate fi găsită în această perioadă pe orizontul nordic, imediat sub constelația Cassiopeia, ușor de recunoscut după forma literei W.

Perseidele intră în atmosfera noastră cu o viteză de aproximativ 60 km/s și se aprind sus pe cer, la o altitudine de circa 120 km deasupra Pământului. Ele pătrund în atmosferă din aceeași direcție, motiv pentru care, din perspectiva observatorului de pe sol, pare că provin dintr-un singur punct.

Nu sunt singurul roi de meteori care poate fi observat în această perioadă. Pe orizontul estic până la sud-est, în constelația Capricornului, pot fi văzute, din iulie până la mijlocul lunii august, așa-numitele Alfa Capricornide. Spre deosebire de Perseide, acestea sunt mai puțin numeroase, dar uneori mult mai spectaculoase, apărând chiar sub forma unor bolizi strălucitori.

Anul acesta, Luna îngreunează observarea meteorilor. Cu doar câteva zile în urmă a fost lună plină, iar acum încă strălucește puternic pe cerul nopții, eclipsând câteva stele căzătoare. Cu toate acestea, Perseidele vor mai fi vizibile pe cerul nopții până pe 24 august.

Ați surprins și voi stelele căzătoare? Așteptăm cu drag imaginile voastre pe pagina noastră de încărcare, aici: