Sonda spațială Juno a NASA a observat fulgere neobișnuite pe Jupiter. Acestea își au originea în atmosfera superioară a planetei gazoase, în nori uriași de amoniac.

Deși au mai fost detectate descărcări electrice pe Jupiter, este pentru prima dată când acestea au fost observate în cele mai înalte straturi de nori, alături de o strălucire neobișnuită de culoare verde. Se pare că aceasta a apărut într-un mediu fizic în care formarea fulgerelor era considerată imposibilă.

Picăturile de apă necesare ca purtători de sarcină electrică nu ar trebui să existe, de fapt, în atmosfera înaltă a lui Jupiter, deoarece temperaturile sub minus 70°C sunt mult prea scăzute pentru ca apa să rămână în formă lichidă. Apariția acestor sarcini electrice se datorează exclusiv faptului că norii planetei gazoase conțin mult amoniac.

Acest gaz acționează ca un antigel asupra cristalelor de gheață. Soluția rezultată, compusă din amoniac și apă suprarăcită, devine un purtător de sarcină atunci când se ciocnește cu cristalele de gheață solide, provocând descărcarea tensiunii electrice.

Spre deosebire de Pământ, furtunile de mare altitudine de pe planeta gazoasă nu se produc la ecuator, ci doar la latitudini mari, în jurul regiunii polare nordice.

O animație NASA simulează zborul prin furtunile masive din atmosfera înaltă a lui Jupiter. Aceasta arată lumina împrăștiată de la flash-urile de lumină nou descoperite în nori și se adâncește în giganticul jet atmosferic al planetei.

Continuă prin masele de nori turbulenți ai lui Jupiter, trecând pe lângă stropii de apă de ploaie de amoniac și fulgere. Imagini reale de la camera Juno au fost combinate cu o animație generată pe calculator.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că soluția de amoniac și apă de pe Jupiter creează un tip special de grindină. Se pare că aceasta se formează în mod similar grindinei din atmosfera planetei noastre, crescând în diametru datorită curenților ascendenți și descendenți din nori.

Turbulențele comprimă soluția semilichidă de amoniac - apă, care este acoperită în mod repetat de o crustă subțire de gheață. Când aceste granule devin prea mari și prea grele, ele cad în straturile inferioare ale atmosferei, asemănător cu grindina din atmosfera terestră.

Nava spațială Juno a fost lansată în 2011 și a ajuns la gigantul gazos în 2016 pentru misiunea sa estimată inițial la 20 de luni pe orbita lui Jupiter. Misiunea a fost deja prelungită de două ori și va continua cel puțin până în 2025.

Pe lângă planeta în sine, sonda țintește și lunile înghețate ale lui Jupiter. Cercetătorii suspectează că sub crustele de gheață de kilometri grosime ale acestor luni se află oceane întregi de apă lichidă.