Deși ochiul unui uragan ar părea să găzduiască cele mai violente și distructive fenomene meteorologice, adevărul este cu totul altul.

Ciclonii tropicali sunt printre cele mai intense fenomene din atmosferă, care pot schimba vremea pe distanțe de până la mii de kilometri. Ei iau forma unui vârtej format din nori de furtună, care se rotește în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordică a Pământului.

Cu cât ne apropiem de partea centrală a formațiunii, adică de așa-numitul ochi al ciclonului, cu atât fenomenele atmosferice sunt mai violente. Viteza vântului, intensitatea precipitațiilor și numărul descărcărilor electrice cresc. Cu toate acestea, în ochiul ciclonului propriu-zis, totul se oprește. Acolo este o liniște neobișnuită.

Într-o zonă cu diametrul de până la câțiva zeci de kilometri, cerul se luminează, vântul se oprește, iar precipitațiile dispar. Acest lucru se întâmplă pentru că aerul rece de deasupra ochiului începe să coboare în această zonă centrală, determinând disiparea norilor.

Cele mai puternice vijelii, ploi torențiale și furtuni se dezlănțuie în jurul zidului ce înconjoară ochiul ciclonului, care se întinde până la o înălțime de câțiva kilometri. Datorită aspectului său, acești nori creează un așa-numit efect de stadion, care poate fi observat în fotografiile aeriene.

În timpul celor mai puternice uragane din istoria măsurătorilor, presiunea ciclonului, măsurată în ochiul acestuia, a scăzut sub 900 hectopascali, iar viteza vântului la periferia acestuia a depășit 300 de kilometri pe oră.