Regiunile nordice ale Scandinaviei și Canadei sunt afectate în prezent de valuri de căldură neobișnuit de intense. În unele locuri, temperatura maximă a depășit 35 de grade, iar cea minimă nu a scăzut sub 30 de grade.

Miercuri, 7 august, în Fort Mcpherson, o localitate aflată în nordul extrem al Canadei, a fost măsurată o temperatură de 35 de grade.

Acest lucru s-a datorat în parte unui fenomen meteorologic cunoscut sub numele de Chinook, un vânt cald și uscat de tip foehn, care apare atunci când aerul coboară după traversarea unui lanț montan.

Nu doar Canada se confruntă cu temperaturi neobișnuit de ridicate. Timp de mai multe zile la rând, mercurul a crescut cu mult peste 25 de grade în nordul Norvegiei, Suediei și Finlandei, ceea ce este neobișnuit de mult pentru aceste regiuni nordice.

Mai mult, termometrele au arătat valori excepțional de ridicat chiar și în timpul nopților. În Lurøy, Norvegia, mercurul nu a coborât sub 20,6°C în timpul nopții de marți spre miercuri, în timp ce în Skrova, dincolo de Cercul polar arctic, a fost măsurată o temperatură minimă de 20,5°C.

Chiar și mai la nord, în Svalbard, un arhipelag aflat la doar 650 de kilometri de Polul Nord, curenții sudici generează temperaturi care se apropie de recorduri absolute.

Vineri, mercurul este așteptat să crească până la 20 - 21 de grade, în condițiile în care recordul lunii august în Longyearbyen, cea mai mare așezare din Svalbard, este de 18,1°C, valoare atinsă de 31 august 1997.

Arctica se încălzește de două ori mai repede decât media globală, din cauza unui bucle de feedback pozitiv gheață - albedo.

Gheața are un albedo ridicat, ceea ce înseamnă că reflectă o cantitate mare de radiație solară. Odată cu topirea gheții, suprafața mării absoarbe mult mai multă căldură, ceea ce duce la o încălzire mai accentuată la poli și la o topire mai rapidă a gheții rămase, accelerând tot mai mult acest ciclu.