5 curiozități despre furtuni

Cerul se întunecă brusc, tunetele răsună tot mai aproape, fulgerele brăzdează cerul, iar în scurt timp apar primii stropi de ploaie care se transformă rapid într-o aversă torențială: e o priveliște obișnuită în perioada aceasta. Aproape că nu trece o zi fără ca unele regiuni din țară să aibă parte de furtuni.

În majoritatea anilor, furtunile sunt o prezență comună în semestrul cald al anului. Dar de ce se întâmplă acest lucru și cum se produc de fapt tunetele și fulgere?

Nu este o coincidență faptul că vara sunt mai multe fulgere și tunete: furtunile sunt mai frecvente din luna mai până în august, cu un vârf în luna iunie. În medie, există între 5 și 10 zile cu furtuni pe lună în această perioadă, în funcție de regiune, și chiar mai mult la munte.

În zonele joase de relief, cele mai multe furtuni se produc la sfârșitul primăverii și în prima parte a verii, atunci când umiditatea este mai ridicată, în parte și datorită rezervelor mai mari de apă din sol și a evapotranspirației active.

Norii de furtună apar datorită unor curenți ascendenți puternici de aer. Datorită acestor vânturi puternice din nori, picăturile de apă și cristalele de gheață se ciocnesc între ele, astfel că sarcinile lor electrice ajungă să se separe.

În mod obișnuit, partea inferioară a norului de furtună este încărcată negativ, în timp ce partea superioară, la fel ca solul, este încărcată pozitiv. O descărcare electrică puternică, numită fulger, egalizează aceste diferențe de sarcină.

În timpul unui fulger, într-o fracțiune de secundă este generată o căldură enormă de până la 30.000 de grade. Acest lucru face ca aerul să se încălzească brusc și să se extindă exploziv - producând tunetul.

Deoarece lumina se deplasează mult mai repede decât sunetul, cu cât suntem mai aproape de locul în care se produce fulgerul, cu atât mai tare se aude tunetul. La o distanță mai mare, percepem tunetul ca pe o bubuitură sau ca pe un zgomot înfundat.

Un mic nor de furtună cu o suprafață la bază de doi kilometri pătrați și o înălțime de zece kilometri are un volum de 20 de miliarde de metri cubi. Dacă presupunem că fiecare metru cub de nor conține în medie 10 grame de apă, ajungem la 200 de miliarde de grame sau 200.000 de tone de apă.

Pentru comparație: un avion Airbus A380 complet încărcat are o greutate la decolare de 590 de tone. Prin urmare, micul nor de furtună cântărește cât 340 de aeronave complet încărcate sau cât 33.000 de elefanți africani.

Râurile, chiar și fluviile ca Dunărea, nu reprezintă un obstacol în calea fenomenelor meteorologice. Odată ce o furtună s-a format, energia pe care o conține este atât de enormă încât diferențele mici de temperatură dintre uscat și râu nu au nicio influență asupra direcției în care se deplasează furtuna.

Pe de altă parte, munții au un efect deosebit de pronunțat asupra furtunilor, determinând o creștere semnificativă a frecvenței acestora. În unele perioade, la munte pot să fie averse în fiecare zi, săptămâni la rând.