Ne-am obișnuit să auzim că topirea calotei glaciare din Groenlanda se datorează în mare măsură creșterii concentrației gazelor cu efect de seră. Un nou studiu arată însă că schimbările apărute în ultimele decenii în direcția și frecvența vânturilor au un efect la fel de important.

Un grup de geologi și geografi au publicat recent rezultatele cercetărilor lor în revista Nature Communications, una dintre cele mai prestigioase din domeniu.

Folosind o serie de modele numerice, precum și analize paleoclimatice care acoperă ultimii 400 de ani, acești cercetători au reușit să determine faptul că topirea calotei glaciare observată începând cu 1990 nu se datorează exclusiv emisiilor de gaze cu efect de seră.

Schimbările climatice modifică mulți dintre parametrii climatici ai Pământului, inclusiv circulația maselor de aer, câmpul temperaturii și distribuția principalilor centri de acțiune barică (cicloni și anticicloni).

Schimbarea circulației atmosferice este însoțită de o frecvență mai ridicată a condițiilor anticiclonice în regiunea Groenlandei. De câteva decenii, Groenlanda trebuie să facă față unei frecvențe mult mai ridicate a vânturilor dinspre sud, care aduc un aer mai cald.

Acești oameni de știință atrag atenția că această schimbare a vânturilor este responsabilă pentru jumătate din topirea înregistrată din 1990 până în prezent. Această constatare nu făcea parte din parametrii luați în considerare în modelarea climatică, din cauza condițiilor haotice ale variabilității naturale.

Aceste descoperiri ne ajută să înțelegem de ce topirea gheții din Groenlanda s-a accelerat brusc la sfârșitul secolului XX, precum și rolul topirii în creșterea nivelului mării.