Fenomen rar pe cerul multor țări europene: aurora boreală a putut fi văzută în noaptea de 23-24 aprilie tocmai până în centrul Europei, inclusiv în România. Declanșatorul a fost o furtună solară, cea mai puternică din ultimii ani.

În noaptea de duminică spre luni, aurora boreală a prezentat un spectacol uimitor. Aurora a fost vizibilă în multe țări europene, precum Marea Britanie, Olanda, Germania, Polonia, Ungaria și Polonia, dar și în România.

Aurora boreală este un fenomen care, în mod normal, poate fi observat la latitudini înalte, precum în nordul Norvegiei sau al Finlandei. În zonele centrale ale Europei poate fi văzut rar și cu mult noroc.

O furtună solară, cea mai puternică din 2015 încoace, a fost responsabilă pentru apariția aurorei. Soarele aruncă în mod constant plasmă în spațiu. Când acest flux de particule (vânt solar) este semnificativ mai puternic pentru o perioadă scurtă de timp într-o zonă limitată a soarelui, se numește erupție solară.

În cazul în care radiațiile și particulele provenite dintr-o erupție solară ating câmpul magnetic al Pământului, această furtună solară poate provoca, de exemplu, aurore și, în cazuri extreme, poate chiar perturba sistemele de navigație și rețelele electrice.

O erupție solară a avut loc vineri, iar furtuna solară a lovit Pământul duminică seara. Luni, la ora 02:00, ora României, Pământul se afla în centrul furtunii solare. Această furtună a fost chiar puțin mai puternică decât cea de acum aproximativ patru săptămâni. Aceste două furtuni magnetice sunt cele mai puternice evenimente din iunie 2015 încoace.

În prezent, intensitatea furtunii solare este în scădere, astfel că șansele ca marți seară să apară alte aurore sunt destul de reduse.

Soarele se află în prezent într-o fază de creștere a activității magnetice, care se așteaptă să atingă punctul maxim în 2025. Prin urmare, frecvența furtunilor geomagnetice și aurorilor va crește în anii următori.

Câmpul magnetic al Pământului deviază particulele încărcate ale vântului solar spre polii nord și sud. În partea superioară a atmosferei, acestea se ciocnesc cu moleculele de aer și cedează o parte din energia lor. Moleculele de oxigen și de azot, în special, sunt ionizate aici și, astfel, sunt stimulate să strălucească.

Culoarea aurorei depinde de tipul de molecule de aer și de înălțimea lor în atmosferă. De exemplu, atomii de oxigen strălucesc în verde la o altitudine de 100 de kilometri, apoi în portocaliu spre roșu la o altitudine de 200 de kilometri. Albastrul spre violet este produs de excitarea atomilor de azot.